OSHO - Fiul

Toți părinții își fac speranțe și prin aceste speranțe își distrug copiii. Trebuie să te eliberezi de părinți. Așa cum într-o zi ieși din pântecul mamei... După 9 luni, copilul își părăsește mama. Oricât de golită s-ar simți, copilul trebuie să părăsească trupul ei. Vine și o altă zi în viață, când copilul va părăsi așteptările părinților. De-abia atunci, pentru prima oară, va deveni o ființă cu propriile drepturi, pe propriile picioare. Atunci va deveni cu adevărat liber. Dacă părinții sunt atenți și înțelegători, își vor ajuta copilul să devină liber cât mai repede. Nu-l vor condiționa pentru a-l folosi, ci îl vor ajuta să trăiască în iubire. Așa se va naște o lume nouă, în care oamenii vor munci din iubire. Tâmplarul va munci pentru că iubește lemnul. Profesorul va preda pentru că iubește învățătura. Cizmarul va face pantofi pentru că-i place meseria. Dar acum se întâmplă ceva foarte neclar. Cizmarul a devenit chirurg, iar chirurgul a devenit cizmar. Amândoi sunt furioși. Tâmplarul este politician, politicianul este tâmplar. Și ei sunt furioși. Toată existența pare să fie furioasă. Uitați-vă în jur, la fețele oamenilor: unul e mai furios decât altul. Fiecare pare a nu fi acolo unde trebuie. Niciunul nu se simte împlinit, nu-și simte utilitatea, și acest lucru îl obsedează.

Am auzit odată o poveste frumoasă:
Doamna Ginsberg, ajunsă în Rai, îl întreabă pe îngerul de la registratură:
– Spune-mi, aș putea să mă întâlnesc cu cineva care este aici, în Rai?
– Desigur, răspunde îngerul, dacă persoana pe care o căutați se află aici...
– Cum să nu, sunt sigură că e aici. Este vorba de Fecioara Maria.
Îngerul își drese vocea:
– Mda, dumneaei se află în alt sector, dar dacă insistați, pot înainta cererea. Este o doamnă plină de bunătate și poate că va dori să revadă aceste locuri.
Cererea fu înaintă cu încetineala funcționărească obișnuită, iar Fecioara se dovedi, într-adevăr, plină de bunătate. Nu peste multă vreme, doamnei Ginsberg i se făcu onoarea și bucuria de a se afla în prezența Fecioarei. Doamna Ginsberg privi îndelung chipul radiind de lumină care-i stătea înainte, apoi spuse:
– Iertați-mi curiozitatea, dar mi-am dorit mereu să pot pune această întrebare. Cum ați făcut să aveți un fiu atât de minunat, pe care milioane de oameni îl venerează ca pe un Dumnezeu?
Fecioara răspunse:
– Doamnă Ginsberg, noi am sperat că va fi doctor...

Părinții întotdeauna speră, iar speranțele lor devin otrăvitoare. Eu vă spun: iubiți-vă copiii și dați-le sentimentul că au fost doriți așa cum sunt. Ei n-au venit pe lume ca să vă îndeplinească vouă dorințele. Dacă vor face un lucru sau altul, nu trebuie să vă zdruncine dragostea pe care le-o purtați. Aceasta este necondiționată. Atunci va apărea o lume complet nouă. Oamenii se vor îndrepta automat spre lucrurile care le plac, își vor găsi calea spre a se împlini. Doar dacă ești împlinit, dacă ceea ce faci nu este numai o profesie, ci vocația ta, chemarea ta, doar atunci vei putea avea față de părinți sentimente pozitive. În caz contrar, ei sunt cauza existenței tale mizerabile. Nu le poți fi recunoscător și nici nu ai pentru ce. Numai împlinit vei fi recunoscător. Iar împlinirea e posibilă numai dacă nu vei deveni un obiect. Trebuie să devii o persoană. Trebuie să devii o valoare în sine. Destinul tău este să devii un om împlinit.

Tatăl insistă: „Trebuie să mă iubești, sunt tatăl tău”, iar copilul trebuie să se prefacă. De fapt, nu-i obligatoriu să-și iubească nici mama. Este un lucru natural ca mama să aibă un sentiment instinctiv de iubire pentru copilul ei, dar invers nu este neapărat la fel de valabil. Copilul nu-și iubește mama din instinct. Că are nevoie de mamă este altceva, că se folosește de mamă este, iarăși, cu totul altceva. Dar nicio lege a naturii nu spune că trebuie să o iubească. O place pentru că îl ajută, pentru că fără ea nu se poate descurca. Așa că îi este recunoscător și-i poartă respect, ceea ce e normal. Dar iubirea este cu totul altceva.

Iubirea curge în jos, de la mamă la copil, și nu invers. Lucrurile sunt simple: iubirea copilului este pentru el însuși, iar atunci când va crește, va fi pentru copilul lui, nu invers. Gangele curge spre ocean, nu invers, spre izvoare. Mama este izvorul, iar iubirea curge către generația nouă. A o întoarce înapoi este un act forțat, nenatural, nebiologic.
Copilul trebuie să se prefacă, pentru că mama spune: „Sunt mama ta, trebuie să mă iubești”. Și atunci ce face copilul? Se preface, și astfel devine politician. Fiecare copil devine un politician încă din leagăn. Când intră mama în cameră, zâmbește ca un veritabil președinte american. Trebuie să zâmbească chiar dacă nu simte bucurie. Deschide gura, își mișcă buzele. Acest lucru îl ajută, e o metodă de supraviețuire. Iubirea e falsă. Și când ai găsit cea mai ieftină și mai mecanică formă de iubire, e greu s-o mai descoperi pe cea ideală, originală, autentică. Apoi trebuie să-ți iubești surorile, frații, neamurile... fără un motiv anume. De fapt, câți își iubesc sora și pentru ce? Acestea sunt doar idei făcute să țină familia unită.

Tot acest proces de falsificare te aduce la un moment dat în punctul de a te îndrăgosti tot printr-o falsă iubire. Ai uitat ce e iubirea. Te îndrăgostești de culoarea părului cuiva. Ce are asta cu iubirea? După două zile, nici n-o mai vezi. Te îndrăgostești de o formă a ochilor sau a nasului. Dar după luna de miere, toate astea te vor plictisi. Și atunci va trebui să te descurci cumva. Cum? Mințind, înșelând. Spontaneitatea ta e otrăvită, altfel n-ai putea să te îndrăgostești pe bucăți. Iar tu nu vezi decât părțile. Dacă te întreabă cineva de ce iubești o anumită femeie sau un anumit bărbat, vei răspunde: „ Pentru că e atât de frumoasă!” ori „Îmi plac ochii lui, părul, proporțiile corpului” sau mai știu eu ce... Toate astea sunt prostii. Această iubire nu este profundă și nu are valoare. Nu va deveni intimitate deplină. Nu va dura o viață, se va usca foarte repede, pentru că este superficială. Această iubire nu este izvorâtă din inimă, ci doar un fenomen al minții. Poate că arată ca o actriță și de aceea îți place de ea, dar a plăcea nu e totuna cu a iubi. Iubirea este un fenomen diferit, nedefinit, misterios.
Am fost întrebat dacă n-ar trebui să iubim cât de mult putem. Credeți că iubirea e totuna cu a munci până cazi lat? Aici nu este vorba de ceva ce „trebuie” să faci, ci de un fenomen al inimii. Este transcenderea minții și a corpului. Nu este proză, ci poezie. Nu este matematică, ci muzică. Nu o faci, ești ea. Iubirea nu se face, ea este. Toți acești „trebuie” apasă greu asupra spontaneității tale. Iubirea nu „trebuie”, ea nu poate fi comandată. Nu te poți forța să iubești cât de mult poți. Exact asta încearcă oamenii să facă și de aceea lipsește iubirea din lume...

O mamă trebuie iubită într-un cu totul alt mod. Ea nu este și nu poate fi iubita ta. Dacă te atașezi prea mult de mama ta, nu vei putea să-ți găsești o iubită. Și în sufletul tău vei fi furios pe mama ta, pentru că din cauza ei nu poți trăi cu o altă femeie. Despărțirea absolută de părinți este o etapă a procesului de creștere și de împlinire. Ca și nașterea. Și atunci ți-ai părăsit mama. Într-un fel, și atunci ai trădat-o... Dar dacă în pântecele mamei copilul s-ar gândi la trădare, („Cum să-mi părăsesc mama care mă poartă în ea?”) ar ucide-o și ar muri și el. Deci trebuie să iasă de acolo.

Mai întâi este unit în totalitate cu mama, apoi acea legătură este tăiată. Începe să respire singur: acesta este începutul creșterii. Devine un individ și începe să funcționeze separat. Însă timp de mai mulți ani va rămâne dependent de ea. Laptele, mâncarea, adăpostul, iubirea îl vor face dependent de mama lui. Fără ea, e un neajutorat. Pe măsură ce devine puternic, se va îndepărta tot mai mult. Alăptatul va înceta în momentul în care el va putea consuma o altă hrană. Se va îndepărta mereu mai mult.

Într-o zi va merge la școală și-și va face prieteni. Când va deveni adult, se va îndrăgosti de o femeie și, într-un fel, își va uita mama, pentru că femeia îl va copleși, va fi mai puternică decât el. Dacă acest lucru nu se întâmplă, ceva nu e în regulă. Dacă mama ta se agață de tine, nu-și îndeplinește corect datoria de mamă. Și aceasta este o problemă foarte delicată. Mama trebuie să te ajute să mergi pe calea ta – în asta constă misiunea ei. Mama trebuie să te facă puternic, pentru a putea pleca de lângă ea. Aceasta este iubirea ei. Aceasta este datoria ei. Dacă te agăți de ea, greșești. Totul se întoarce atunci împotriva naturii. Ca și cum râurile ar curge în sus. Totul se dă peste cap. Mama este izvorul tău. Dacă vei curge spre ea, vei merge împotriva curentului, împotriva firescului. Râul se îndepărtează de izvor, îndreptându-se spre ocean. Acest lucru nu înseamnă că nu-ți iubești mama, din care ai izvorât.

Nu uitați: iubirea pentru mamă este respect, nu dragoste. Iubirea față de mamă trebuie să aibă calități de recunoștință, de respect profund. Ea ți-a dat naștere, ea te-a adus pe lume. Iubirea ta trebuie să fie ca o rugăciune adresată ei. Fă orice poți pentru a o ajuta, dar nu o iubi ca pe o iubită, pentru că atunci vei confunda imaginea de mamă cu cea de iubită și vei deveni tu însuți foarte confuz. Destinul tău este să-ți găsești o iubită care să fie altă femeie, nu propria mamă. Numai atunci, pentru prima oară, vei deveni matur, pentru că viața alături de altă femeie înseamnă desprinderea completă și finală de mamă.

De aceea a existat mereu, peste tot în lume, un antagonism subtil între mamă și iubita sau soția fiului ei. Se întâmplă așa pentru că mama simte că o altă femeie i-a luat fiul de lângă ea. Un sentiment natural, dar de o ignoranță crasă. Mama ar trebui să se bucure că fiul ei a găsit o altă femeie. Acum, copilul ei nu mai e copil, a devenit un bărbat matur. Ar trebui să fie fericită, nu? Tu, ca bărbat, te maturizezi într-un singur fel: îndepărtându-te de mama ta. Acest lucru se întâmplă la mai multe nivele. Într-o bună zi, fiul se va revolta împotriva tatălui, dar nu fără respect, ci cu cel mai profund respect. Această revoltă trebuie să se producă. Aici, fiul trebuie să fie delicat: rebeliune, revoluție, dar cu respect. Fără respect, totul devine urât și ai mult de pierdut. Liber și rebel, dar nu fără respect, pentru că tatăl și mama ta sunt izvorul din care ai venit pe lume.

Așadar, trebuie să te îndepărtezi de părinți. Și nu vei fi numai departe, ci deseori chiar împotriva lor. Acest lucru nu trebuie să se transforme în mânie. Nu trebuie să ajungi să fii detestat, ci totul să se petreacă firesc, frumos, într-o notă de respect. Pleacă, dar înclină-ți capul în fața tatălui și a mamei tale. Spune-le că trebuie să pleci, plângi, simte-te neputincios, dar pleacă. Pentru că trebuie să pleci. Viața te cheamă. Fiecare plânge când își părăsește casa părintească. Privește înapoi cu ochii în lacrimi, cu nostalgie. Zilele petrecute acolo au fost minunate. Dar ce altceva e de făcut?

Dacă te agăți de casă, devii olog. Rămâi mereu imatur. Nu vei fi niciodată un bărbat în toată puterea cuvântului. Îți spun: pleacă plin de respect. Când părinții tăi vor avea nevoie de tine, ajută-i, fii disponibil. Dar nu-ți confunda mama cu iubita. Mama îți este doar mamă.

OSHO - Cartea despre bărbați, Editura Mix, 2011 (fragment)

Osho Quotes on Music

1. To the ordinary musician the sound is important. To the master musician the silence is important: he uses sound only to create silence. He raises sound to a high pitch and then drops it so suddenly that you fall into a deep silence. In the East the classical music is absolutely devoted to meditation. It has not forgotten its origin. But the origin must have been thousands of years back. There is no written record about it, so whatever I am saying is according to my inner experience. I have felt it, that I use language also in the same way... words to create moments of wordlessness. Basically it is the same technique. So it is possible: listening to music you may remember me. You may feel close to me, although I am not a musician. There is no superficial connection between me and music, but there is something deeply connected. The musician is using notes of music to create periods of silence. I am using words to create gaps.
    
2. When for the first time you fall in love, you meet the opposite. Immediately, it is as if you have got wings, you can fly; poetry arises in your heart. What is happening? The opposite has created something in you. Silence alone is not very beautiful, sound alone is not very beautiful, but the meeting of sound and silence is very, very beautiful -- that is music. The meeting of silence and sound is music.
    
3. Music comes next to silence, but the difference is very big. And it is not that all music necessarily comes close to it. In the name of music, contemporary idiots are doing something which goes even farther away from silence -- from Beatles to jazz to Talking Heads. It is not music; it is simply making noise! It is simply disturbing the silence. In the East, music has been always accepted as a spiritual phenomenon. If your music cannot create silence in the people who are listening, it is not music. If your music does not become an unmoving no-mind in the people of your audience, it is not music. It is just making noise.
    
4. A musician can easily become a meditator, he is very close. There is nothing closer to meditation than music -- wordless, meaningless, but tremendously significant. It says nothing but shows much, expresses nothing but brings to you a great splendor. From musician move towards the mystic. The day your music consists only of silence, you have arrived home.
    
5. Even a man like Picasso is not sane -- very intelligent but not sane. The paintings show his mind. They are nightmarish. They don't have the beauty of the classical art. It is just like jazz music, which is insane and cannot be compared to classical music. Classical music has tremendous sanity. It can make even an insane person sane. Just listening to classical music, he may calm down. But jazz -- even a sane person may start feeling a jerk.
    
6. Compared to classical music, jazz music is in the lowest category, because rather than creating a spirituality in you it simply activates your sexuality. The great classical music takes you higher, beyond your mind, to silences which can give you a taste of meditation, a taste of existence.
    
7. Music can be understood only by those who have a musical ear. And those who have a musical ear should think themselves fortunate because beyond music, just one step more, they enter the world of meditation, silence. Silence is the ultimate music.
    
8. If you want to enjoy classical Indian music you will have to learn. You cannot just go and enjoy it, it needs a certain preparation in you, it needs a certain receptivity in you. It is not vulgar. It needs a certain understanding in you... a deep understanding of sounds and silence -- because music consists of sound and silence. It is not only sound, it contains silence in it.
    
9. I am not teaching you anything at all. I am simply preparing you to listen to my silence. Certainly teaching can be used to create silence, just as sound can be used to create silence. But the sound is not the real music... the real music is between the sounds, the gaps, the intervals.
    
10. When the dancer disappears and only the dance remains, it is meditation. If the dancer is there then it is only dance, not meditation. When the singer disappears and only the song remains, it is meditation. When the musician is not found and only music remains, then it is meditation.
     
11. To understand classical music is possible only if you learn -- and it is a long learning. It is not like jazz music, for which no learning is needed. Even monkeys can understand jazz -- in fact, only monkeys understand it. It is not music, just a few crackpots making all kinds of noises, and you think it is music. You will find better music in a waterfall, or when the wind blows through the pine trees, or simply when you walk in the forest in autumn on dry leaves, and sounds are created. But to understand that, you will need to be free from hunger, free from poverty, free from all kinds of prejudices.
     
12. First the bodily needs have to be fulfilled. If they are not fulfilled you will not have higher needs arising -- impossible. The hungry person cannot think of music. If you start playing on the guitar before a hungry person, there is every possibility that he may retaliate in anger. He may throw your guitar, he may break your guitar, because it is insulting, it is humiliating.
     
13. Remaining uncreative is almost a sin, because you exist and you don't contribute. You eat, you occupy space, and you don't contribute anything. My sannyasins have to be creators. And when you are in deep creativity you are close to God. That's what prayer really is, that's what meditation is. God is the creator, and if you are not creators you will be far away from God. God knows only one language, the language of creativity. That's why when you compose music, when you are utterly lost in it, something of the divine starts filtering out of your being. That is the joy of creativity, that's the ecstasy -- svaha!
     
14. Music is not property; it is art, it is love. It is devotion, it is prayer. You cannot possess it.
     
15. You cannot taste food the way I taste. I can say it because once I was also a camel like you, so I know both kinds of taste. When I see a sunset you may be standing by my side, but you cannot see it; your eyes have lost their sensitivity. Listening to Mozart you may fall asleep, but listening to jazz music you start jumping, shouting, screaming. Jazz is simply crazy! It is not music. These Beatles are really beetles, not human beings, but they appeal to you. To understand the classical music of the East you will need very sensuous ears, very trained, disciplined; the music is so subtle.
     
16. In fact, the greatest music in the world is nothing but an echo of the inner music. Whenever a musician comes closer to that music, great music is born. Only very few have reached close to it: a Tansen, a Baiju Bawara, a Beethoven, a Mozart, a Wagner. Only very few have come close to it, but whenever some music comes close to it, resembles it, it has something great in it. The modern trends in music are far away from it: they are more noisy, less musical. Jazz and other music is more sexual, less spiritual. They are loud. They keep your mind occupied, certainly; they are so loud that you have to remain occupied.
    
    People go on listening to the radio, to the television, at full volume, as loud as possible, blaring, so that they need not think, so that they need not be worried, so that they remain occupied. The noise is so much, you cannot think -- and they are tired of thinking, tired of worrying. People are glued to their chairs for hours listening to just stupid noise; it is not music at all. Music, to be worthy of being called music, has to be meditative. If it brings meditation to you, if it brings silence; if it fills you with silence, if it reminds you of the soundless sound inside you, then only is it real music. Otherwise it is a false coin.
     
17. You can try one beautiful experiment: just put some sand on a plate and then when somebody is playing music, put your plate with the sand on top of it. You will be surprised to see that every sound makes a change in the pattern of the sand on the plate. It goes on changing with every sound. Classical music will put all the sand in a very silent, very harmonious state; it will create a pattern of harmony. The same sand, the same plate and any stupid kind of modern music -- from jazz to the skinheads -- and you will be surprised that your sand is in a chaos. It loses all harmony, it loses all peacefulness, and patterns are created which show immediately to anybody disharmony, discord. A man of silence moves with a certain field of energy around him, and if you are receptive, his vibe starts touching your heart.
     
18. AUM means exactly what Zen people call "the sound of one hand clapping". AUM is the innermost music of your being. When all the thoughts and desires and memories have gone, have disappeared, and the mind is absolutely quiet and silent, there is no noise inside, you start hearing a tremendously beautiful music which does not consist of any meaning. It is pure music without any meaning, gives you great joy, fills you with celebration, makes you dance. You would like to shout "Alleluia!" But the music itself has no meaning; it is pure music, not polluted by any meaning. AUM represents that inner music, that inner harmony, that inner humming sound which happens when your body, your mind, your soul are functioning together in deep accord, when the visible and the invisible, the manifest and the unmanifest are dancing together.
     
19. AUM represents the music of existence, the soundless sound, the sound of silence, when your whole being hums with joy.
     
20. This fact has to be meditated upon. A musician creates music, hence his sexual energy is used in a non-sexual way. A dancer creates dance, he need not create children. He becomes a creator of something higher -- what is the need to create the lower? Even animals can create children; that is nothing special to man. In fact, animals are far more productive -- even mosquitoes can defeat you! That is nothing special to you. Now there are two ways: either repress sex -- as has been done by all the so-called religious traditions of the world -- or transform it.
    
    I am for transformation, hence I teach my sannyasins to be creative. Create music, create poetry, create painting, create pottery, sculpture -- create something! Whatsoever you do, do it with great creativeness, bring something new into existence, and your sex will be fulfilled on a higher plane and there will be no repression. Let your sex become more and more love and less and less lust. And then finally let your love also become a little higher -- that is prayer. Lust is the lowest form of sex, love higher than sex, and prayer is the ultimate transformation.
     
21. Om is the silent sound, when the mind stops all chattering and you enter into the world of no-mind. The music of no-mind is something closer to Om. It is not exactly Om, but Om comes very close to that subtle sound.
     
22. Existence can sing any song that it wants; the flute does not interfere. The flute allows existence to commune with those who are capable of listening to the music that is flowing through it.
     
23. In Indian music there are ragas. A raga is a certain type of music for a certain period of time. For example, for the morning, one raga; for the evening, another; for the middle of the night, another. Around the clock those ragas are played, but each has its own time. And it is really strange, that if you play the raga that is meant to be played in the early morning, in the evening, it does not create the same climax within you. The same man is playing, but something is missing.
    It is just like at sunrise when the birds start singing and the flowers open up. At sunset the birds stop singing, the flowers start closing. Existence is going into rest, so there is a different music for this moment which will be in tune with the whole existence. There is a different tune for the morning Because the sun is rising, your music should be harmonious with the rising energy, the wakening energy of existence.
     
24. If a person is hungry, how can he understand music? It is sheer absurdity to ask him to listen to classical music when he is hungry. Or to tell him to meditate or to sit in zazen. He cannot think anything about Buddha, cannot think anything about God or Jesus. He cannot meditate, his mind will flicker and waver; it will go again and again to his empty stomach. No, he cannot love poetry and he cannot love music when the first needs are unfulfilled. Give him fulfillment in the first, primary needs -- food, shelter, love -- and then suddenly the energy is released from the lower world and he will start reading poetry, listening to music; he will enjoy dancing. Now higher needs are arising: he would like to paint or sculpt. These are luxuries. They only come into existence when lower needs are fulfilled. And when these higher needs are also fulfilled -- you have loved music, listened to music; you have loved poetry, enjoyed it; you have painted, danced -- one day you will see a new realm of needs is arising called the ultimate needs: meditation, God, prayer.
     
25. Listening to classical music you fall into a totally different kind of state. Everything becomes tranquil, still, but it is momentary; it is only a dream world that the musician creates around you. Listening to poetry or looking at great sculpture, for a moment you are dazed, stunned. The mind stops as if you are transported for a moment to some other world, but again you are back in the same old world, in the same old rut. But there are different kinds of poets, painters, sculptors too: the buddhas. A single verse from them may transform you forever. Listening to a buddha is listening to divine music. Listening to a buddha is listening to God himself. A buddha is God visible, a buddha is God available. A buddha is a window into God, an invitation from the beyond.
    
    

Osho Music Playlist

I am not teaching you anything at all. I am simply preparing you to listen to my silence. Certainly teaching can be used to create silence, just as sound can be used to create silence. But the sound is not the real music... the real music is between the sounds, the gaps, the intervals.

Osho Subtitrat

Osho

Biografie: Osho, sau Rajneesh Chandra Mohan Jain, cunoscut si sub numele Acharya Rajneesh in anii 1960, sau sub numele Bhagwan Shree Rajneesh in 1970 si 1980 a fost un profesor spiritual indian ce a dat suflul miscarii filosofice si spirituale cunoscute ca si miscarea Osho, care are si in prezent adepti.
S-a nascut in data de 11-Decembrie-1931.
S-a stins din viata in data de 19-Ianuarie-1990 la varsta de 59 ani.
Tara de origine: India

Osho poate fi considerat unul dintre cei mai prolifici autori, unul dintre liderii spirituali cu cei mai numeroşi discipoli, unul dintre cei mai bine vânduţi şi citiţi autori din întreaga lume.

În 1931, în Kuchwara, un oraş situat în partea centrală a Indiei se naşte Osho. Până la 9 ani nu a mers la şcoală, dar după ce a învăţat să citească a devorat toate cele 3000 de cărţi din biblioteca sătucului în care locuia. Osho a trăit prima stare de "samadhi" - iluminare la vârsta de 21 de ani (în 21 martie 1953). A obţinut masteratul în filozofie la Universitatea din Saugar şi timp de 9 ani a predat filozofia la Universitatea din Jabalpur. În 1966 a renunţat la postul de profesor, dedicându-şi viaţa ghidării spirituale cerute de numeroşii lui discipoli. Viaţa lui este fascinantă. Osho poate fi considerat unul dintre cei mai prolifici autori, posesorul uneia dintre cele mai mari biblioteci personale (conţinând cărţi citite, nu doar colecţionate), unul dintre liderii spirituali cu cei mai numeroşi discipoli, unul dintre cei mai bine vânduţi şi citiţi autori din întreaga lume şi lista cu superlative poate continua...

Citate, Cugetari Osho

Priviti existenta, cu intreaga ei abundenta. De ce este nevoie de atat de multe flori in intreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienti. Existenta este insa abundenta - milioane si milioane de pasari, milioane de animale, totul exista din abundenta. Natura nu este ascetica, ea danseaza pretutindeni: in valurile oceanului, in zborul pasarilor. Ea canta peste tot - in vantul care trece prin ramurile pinilor, in ciripitul pasarilor... De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem avand milioane de stele? Nu pare sa existe niciun motiv care sa justifice existenta lor, in afara faptului ca aceasta abundenta este in insasi firea existentei, aceasta bogatie este insasi esenta ei; existenta nu crede in saracie. (despre existenta)

Oricat de dureroase ar fi experientele iubirii, patrunde in iubire fara sa eziti, pentru ca, daca o eviti - asa cum fac majoritatea oamenilor -, vei ramane blocat in ego. Atunci viata nu iti va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un rau care curge spre ocean, ci va deveni o mlastina. (despre iubire)

Adevarata savoare a vietii se gaseste inlauntrul vostru. (despre viata)

Religiozitatea nu este ceva in care sa crezi - este un fapt care trebuie trait, experimentat; ea nu este o credinta pe care sa o ai in minte, ci o cunoastere a intregii tale fiinte. (despre religie)

Exprimarea inseamna viata, reprimarea inseamna sinucidere. (despre reprimare)

Reprimarea este o cale sigura catre autodistrugere, este o sinucidere lenta, dar absolut sigura, este o modalitate de a ne otravi viata.. (despre reprimare)

Reprimarea inseamna sa traiesti o viata pentru care nu ai nici o chemare, sa faci lucruri pe care nu doresti sa le faci, sa fii altfel decat esti. (despre reprimare)

Joaca trebuie sa ramana viata ta. Munca trebuie sa fie doar un mijloc de a te juca. Nu-ti transforma viata intr-o rutina de munca, pentru ca scopul vietii e joaca. (despre viata)

Omul devine cu adevarat om atunci cand isi asuma intreaga raspundere pentru ceea ce este: asta e primul curaj, cel mai mare curaj. (despre om)

Nu exista nimic care sa poarte eticheta "adevar"; adevarul nu este un lucru pe care il vei putea gssi intr-o buna zi intr-o cutie si pe care, deschizand-o, sa exclami uimit: "Fantastic! Am gasit adevarul!" Nu exista o astfel de cutie. (despre adevar)

Carti Scrise de Osho	Carti Online & Descarcari
Autobiografia unui mistic nonconformist	Osho - Spiritualitatea Tantrica
Calea mea, calea norilor albi	Osho - Meditatia - Cunoasterea de Sine | Descarca
Calea perfectă	Osho - Revolutia interioara | Descarca
Calea spirituală Yoga	Osho - Viata este aici si acum | Descarca
Calea ZEN	Osho - Gelozia | Descarca
Când pantofii ţi se potrivesc	Osho - Emotiile | Descarca
Cartea despre bărbaţi	Osho - Existenta | Descarca
Cartea despre copii	Osho - Iubirea | Descarca
Cartea despre ego	Osho - Emotiile si Sanatatea
Cartea despre femei
Cartea despre nimic
Cartea despre sex
Cartea despre Tao
Emoţiile
Eu sunt Poarta
Farmacie pentru suflet
În căutarea miraculosului
Iubire, libertate şi solitudine
Mesia [1]
Mesia [1] (Anticariat)
Mesia [2]
Omul care iubea pescăruşii
Psihologia ezotericului
Sămânţa de muştar [1]
Sămânţa de muştar [2]
Tarotul Zen

Citate Osho

Carti scrise dupa discursurile
Maestrului indian Osho Rajneesh:

Inteligenta nu e ce crezi

In primul rand, trebuie sa stii ca intelectualitatea nu e inteligenta. A fi intelectual inseamna a fi fals; intelectualitatea este inteligenta simulata. Ea nu este reala din cauza ca nu e a ta, e imprumutata. Inteligenta este dezvoltarea constiintei interne. Ea nu are nici o legatura cu cunostintele, are legatura cu meditatia. Un om inteligent nu actioneaza pe baza experientei trecute; el actioneaza in prezent, in functie de conditiile prezente. El nu reactioneza, ci raspunde. De aceea, este intotdeauna imprevizibil; niciodata nu poti fi sigur ce urmeaza sa faca.

Un catolic, un protestant si un evreu vorbeau cu un prieten caruia tocmai i se spusese ca mai avea sase luni de trait.
- Tu ce ai face daca doctorul ti-ar da doar sase luni de trait? il intreba omul pe catolic.
-Ah! spuse catolicul. Mi-as darui toate bunurile bisericii, m-as impartasi in fiecare duminica si mi-as spune in mod regulat rugaciunile.
- Dar tu? il intreba omul pe protestant.
- Eu as vinde tot si as pleca intr-o calatorie in jurul lumii si m-as distra pe cinste.
-Si tu? il intreba omul pe evreu.
- Eu? Eu as consulta alt doctor.

Asta e inteligenta!

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Ce ii face pe oameni prosti

Misticii au comparat omul cu o scara. Scara poate fi folosita la doua lucruri: o poti folosi ca sa urci, si o poti folosi ca sa cobori. Folosesti aceeasi scara in ambele scopuri, doar directia se schimba. Scara e aceeasi, dar rezultatul va fi total diferit.
Omul este o scara intre rai si iad. De asta numai fiintele umane sunt cele care reprima, care manipuleaza, care ucid, care incearca sa cucereasca natura. Numai fiintele umane sunt proaste - si asta pentru ca ele pot fi adevarati buddha. Pentru ca fapturile omenesti au inteligenta, de asta pot fi proaste. Prostia nu inseamna absenta inteligentei, ea inseamna ca n-a fost folosita. Daca la om n-ar exista inteligenta, omul n-ar putea fi numit prost. Nu poti numi proasta o piatra - piatra e piatra, nu se pune problema prostiei. Insa omul poate fi numit prost, pentru ca prin om exista speranta, exista o raza de lumina. prin om se deschide o usa catre lumea de dincolo. Omul se poate transcende pe sine si n-o face - asta e prostia lui. El se poate dezvolta si nu se dezvolta, se agata de tot felul de lucruri copilaresti - asta e prostia lui. Sau incepe sa-si faca planuri de viitor, care inca nu e - asta e prostia lui.

Trebuie sa traiesti in prezent cu pasiune, cu iubire, cu intensitate, si asta va deveni inteligenta ta. E aceeasi energie:cand e cu susul in jos e prostie; rearanjaz-o, pune-o cum trebuie si devine inteligenta.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Constienta te face

Indiferent ce faci, fa permanent un lucru in sinea ta: fii constient ca tu faci acel lucru. Fii constient de tine cand mananci, cand mergi, cand asculti, cand vorbesti. Cand esti suparat, fii constient ca esti suparat. Aceasta permanenta neuitare de sine creeaza in tine o eneregie foarte subtila. Incepi sa fii o fiinta cristalizata.
In mod obisnuit esti o masa fluida, o combinatie de multe lucruri, fara un centru. Lucruri in constanta deplasare si schimbare, fara un stapan inauntru. Constienta te face stapan. Si cand spun stapan, ma refer la prezenta - o prezenta continua. Indiferent ce faci sau nu faci, un lucru trebuie sa fie constant in constiinta ta, si anume ca existi.
Simpla constienta de sine creeaza un centru - un centru de liniste, un centru de autoritate interioara. Este un centru de putere launtrica. De asta buddha-sii vorbesc despre focul constientei - este un foc. Asa ca incepi sa devii constient, incepi sa simti in tine o energie noua, un foc nou, o viata noua. Si datorita acestei vieti noi, a acestei energii noi, multe lucruri care te dominau dispar pur si simplu. Nu trebuie sa te lupti cu ele.
In mod obisnuit, te lupti cu supararea, cu lacomia, cu sexul, din cauza ca esti slab. Asa ca, in realitate, nu lacomia, sexul, supararea constituie problema, slabiciunea este problema. O data ce incepi sa fii mai tare in interior, o data ce incepi sa simti o prezenta interioara - care esti tu - energiile tale se cristalizeaza, se centreaza intr-un singur punct si se naste un sine. Eul este o interpretare falsa a sinelui. Fara sa ai un sine, continui sa crezi ca esti un sine - asta este eul. Eu-l inseamna un Sine fals.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Intelegerea

Eu nu folosesc niciodata cuvantul renuntare. Bucura-te de viata, de iubire, de meditatie, de frumusetile lumii, de extazul existentei - bucura-te de tot! Transforma lumescul in sacru. Transforma acest tarm in tarmul celalalt, transforma pamantul in paradis. Iar apoi, indirect, incepe sa se produca o anumita renuntare. Dar ea apare de la sine, nu ti-o impui tu. Este ceva care se intampla. Incepi sa renunti la prostia ta. Incepi sa renunti la relatiile fara sens. Incepi sa renunti la locurile in care evolutia nu e cu putinta. Insa eu nu numesc acest lucru renuntare, eu il numesc intelegere, constientizare.
Daca duci in mana pietre crezand ca sunt diamante, eu n-am sa-ti spun sa renunti la acele pietre, ci am sa-ti spun doar:,,Fii atent si mai uita-te o data!" Daca vezi singur ca nu sunt diamante, mai e nevoie sa renunti la ele? Iti vor cadea din mana de la sine. De fapt, daca mai vrei totusi sa le cari, va trebui sa faci un efort mare, iti va trebui o mare vointa sa le mai cari. Insa nu poti sa le mai cari mult. O data ce ai vazut ca sunt inutile, fara rost, nu se poate sa nu le arunci. Si o data ce ai mainile goale, cauti adevaratele comori. Iar adevaratele comori nu se afla in viitor. Adevaratele comori se afla aici si acum.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Cartea despre barbati

Fiecare barbat, inca din copilarie, este conditionat si orientat sa functioneze in sensul eficientei, intr-o lume a competitiei, alaturandu-se ambitiilor, luptelor si intrecerilor pentru bani, succes, faima, putere, respectabilitate, statut social.
De copil invata cum sa-si defineasca scopurile, adoptandu-le pe cele ale parintilor, profesorilor, preotilor, politicienilor, fara macar a le pune si a-i pune la indoiala. Este abatut astfel de la calea si natura sa adevarata, de la fiinta sa reala, si isi pierde capacitatea de a se bucura, inocenta copilareasca si creativitatea.
Este "decuplat" de la la potentialul sau creativ, de la puterea de a iubi, de la ras, de la cheful de viata...
Societatea produce "barbatul puternic", sinonimul suprimarii calitatatilor feminine de receptivitate, iubire, compasiune. Insa fiecare barbat are o femeie inlauntrul sau - partea sa feminina, mai mult sau mai putin constientizata, impinsa in intuneric, suprimata si negata de mii de ani.
Osho indica o a treia cale de a trai viata:meditatia. primul pas este recunoasterea puterii transformatoare a meditatiei si constientizarea intregului, a individului matur. Meditatia este catalizatorul evolutiei interioare. Meditatia ne face intregi, creeaza echilibrul intre barbatul si femeia din noi. Ne invata sa traim, sa ne bucuram de viata noastra in multiplele ei dimensiuni, intr-un echilibru sanatos intre trup, minte si suflet, intre materie si spirit, intre doua lumi, cea exterioara si cea interioara.
Adam este barbat si fiecare barbat este asemeni lui Adam. Fiecare copilarie este o Gradina a Raiului. Fiecare copil este fericit asa cum sunt animalele, primitivii, arborii. Ai vazut copii alergand pe plaja sau prin padure? Ei nu sunt inca adulti. Au ochii limpezi si inconstienti. Dar vor parasi aceste Gradini ale Raiului. Asta este sensul izgonirii lui Adam din Rai: nu mai face parte din fericirea inconstienta. Muscand din fructul cunoasterii, a devenit constient. A devenit barbat.
Nu numai primul barbat a fost dat afara, ci fiecare Adam este mereu izgonit. Fiecare copil este alungat din gradina lui Dumnezeu, aceasta este o etapa a cresterii. Durerea este proprie cresterii. Fiecare pierde mult pentru a castiga constiinta. Aceasta este povara omului, este destinul sau, angaoasa si libertatea lui, problema lui, dar si eterna lui maretie.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Cartea despre femei

Corpul

Primul lucru de care trebuie sa tineti seama este trupul. Corpul fizic este baza dumneavoastra, temelia fiintei dumneavoastra, punctul in care sunteti ancorata. Opozitia dintre minte si corp va poate distruge, va poate conduce la schizofrenie, va poate face sa va simtiti mizerabil, va poate transforma viata intr-un iad. Voi sunteti corpul. Desigur, sunteti mai mulot decat corpul, dar acel ,,mai mult" va veni mai tarziu. Mai intai de toate, sunteti corpul fizic.
Corpul este adevarul vostru de baza, asa ca nu va impotriviti niciodata lui. ori de cate ori va impotriviti corpului fizic, voi va impotriviti lui Dumnezeu. Ori de cate ori actionati fara respect fata de corpul fizic, voi pierdeti contactul cu realitatea, caci acest contact se realizeaza prin corpul vostru. Corpul este puntea care va leaga de realitate, este templul fiintei voastre.
Tantra vorbeste despre reverenta care trebuie aratata corpului fizic, despre iubirea si respectul fata de trup, despre recunostinta fata de acesta. Corpul este o minune a naturii. El este cel mai mare dintre mistere.
Dar voi ati fost invatati sa va impotriviti trupului. Va lasati uneori coplesiti de un copac maret, de soare si de luna, de o floare, dar niciodata de propriul vostru corp. Iar corpul vostru este cel mai complex fenomen din intreaga natura. Nici o floare, nici un copac nu are un corp mai frumos decat voi insiva.Nici soarele, nici luna, nici stelele nu au un mecanism de functionare atat de evoluat ca si voi. Dar ati fost invatati sa apreciati o floare, care este un obiect simplu. Ati fost invatati sa apreciati un copac, care este un obiect simplu. Ati fost invatati sa apreciati pietrele, stancile, muntii, raurile, dar nu si propriul vostru trup. Acesta nu va copleseste niciodata. Este adevarat ca este atat de aproape de voi incat este usor sa uitati de el. Este atat de evident, incat este usor sa-l neglijati. Dar el reprezinta cel mai frumos fenomen din natura.
Daca priviti o floare, cei din jur vor spune:,,Ce estetic!" Daca priviti insa fata unei femei frumoase sau fata unui barbat frumos, ei vor spune:,,Ce nesimtire! Cata desfranare!" Daca veti ramane in fata unui copac sau a unei flori, cu ochii larg deschisi, cutremurati de frumusetea lui, oamenii vor crede ca sunteti un poet, un pictor sau un mistic. Daca va asezati insa in fata unei femei sau a unui barbat si ii sorbiti din ochi, cu simturile larg trezite in fata frumusetii lor, de altfel cu tot repectul si cu toata reverenta, nu este exclus ca politia sa va aresteze.
Daca mergeti la un strain de pe strada si ii spuneti:,,Ce ochi minunati ai!", va veti simti stanjeniti atat voi cat si el. In nici un caz nu trebuie sa va asteptati sa va multumeasca. De fapt, se va simti chiar ofensat, caci in fond, cine sunteti voi sa va amestecati in viata lui privata? Cum de indrazniti? Daca mergeti si atingeti un copac, copacul se simte fericit. Dar daca atingeti un necunoscut pe strada, elo se va simti jignit. Ceva nu este in regula. Undeva, la un nivel foarte profund, s-a produs o ruptura.”

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Scopul vietii

Retineti: telul nu poate avea valoare. Asa se explica de ce taoistii afirma ca viata este lipsita de tel. Majoritatea oamenilor sunt socati atunci cand aud o asemenea afirmatie. Odata, a venit la mine cineva si mi-a spus:
- Care este scopul vietii?
- Nu exista nici un scop, i-am raspuns eu. Viata exista, pur si simplu
Nu a fost deloc satisfacut. Mi-a spus:
- Am venit de departe.
Venise tocmai din Nepal. A continuat:
- Sunt un om batran, un profesor la pensie. Nu ma trimite inapoi cu mainile goale. Am venit sa te intreb un singur lucru: care este scopul vietii?
- Daca te-as putea trimite inapoi cu mainile goale inseamna ca nu ai facut aceasta calatorie in zadar, caci scopul este chiar a calatori cu mainile goale.
- Nu imi vorbi in sarade. Spune-mi negru pe alb: care este scopul vietii?

Omul nu putea intelege ca imi punea o intrebare absurda. Viata nu are nici un scop. Daca ar avea scop precis, aceasta ar deveni mai valoros decat viata, nascand astfel o noua intrebare: " Care este scopul?" Daca ii spuneam: "Scopul vietii este realizarea lui Dumnezeu", -ar fi putut intreba: "Si care este scopul lui Dumnezeu, sau al realizarii lui Dumnezeu?" Mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa renunti la cuvantul scop.
Asa este: nu valoarea este numele sau, nici scopul. Daca veti intelege acest lucru, o mare lumina se va naste in voi. Viata nu are scop, si nici valoare. Iubirea nu are scop, si nici valoare. Dumnezeu nu are scop, si nici valoare. Adevarul nu are scop, si nici valoare. De fapt, toate aceste cuvinte: Dumnezeu, viata , adevar, iubire - reprezinta unul si acelasi lucru. Nu este vorba de lucruri diferite, caci nu poate exista decat o singura realitate fara scop. Orice altceva are un scop datorita ei. Aceasta realitate reprezinta culmea absoluta.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Eu-l este punctul slab

Daca te uiti la doi boxeri japonezi, sau luptatori de aikido, sau jujitsu, sau judo, ai sa vezi ca mai intai se inclina cu respect unul in fata celuilalt. Nu se pune problema de dusmanie - asta e una din invataturile tuturor artelor martiale din Japonia. In judo, invingator este cel care dovedeste ca stapaneste arta judo-ului. Nu persoana, ci arta este cea care invinge. Asa cum in filosofie adevarul e cel care invinge, aici e arta cea care invinge. Nu trebuie nici macar o clipa sa te gandesti la tine si la victoria ta, caci in acea clipa vei fi infrant. Si asta s-a intamplat de multe ori, lucru pe care nu-l intelege decat cel care a inteles toata traditia stilului oriental. Uneori exista doi luptatori la fel de lipsiti de egoism - atunci nu castiga nimeni. Lupta conti ua zile in sir, finalul se amana mereu, dar nimeni nu invinge... In cele din urma, arbitrii sunt nevoiti sa spuna: "Nimeni nu poate invinge, pentru ca ambii luptatori sunt la fel de lipsiti de eu - nici unul nu poate gasi calea de a-l invinge pe celalalt."
Eul este punctul slab. Eusl este un fel de somn in care poti sa fii infrant.
E suficient sa te gandesti o clipa la tine si s-a zis cu tine.Iar principiul de baza este ca atunci cand te lupti nu trebuie sa fii acolo, ci total absent;atunci nici o sabie nu te poate taia.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Multe boli, o singura reteta

Ai incercat sa nu te superi, ti-ai impus de multe ori acest lucru si, totusi, te superi in continuare. Ai incercat sa nu fii lacom, dar mereu cazi in capcana lacomiei. Ai incercat tot felul de lucruri ca sa te schimbi, dar nimic n-a avut succes. Ai ramas acelasi.
Si iata ca eu iti spun ca exista un secret simplu - constientizarea. Iti vine greu sa crezi ca simpla constientizare te va ajuta cand nimic altceva nu ti-a fost de folos?
Un secret este o cheie. Cheile sunt mici. O cheie mica poate sa deschida un lacat mare.

Cand oamenii il intrebau pe Buddha: Ce ar trebui sa facem sa nu ne suparam? sau Ce ar trebui sa facem sa nu fim lacomi? sau Ce ar trebui sa facem sa mai fim atat de obsedati de sex sau de mancare?, raspunsul lui era mereu acelasi: Fiti constienti. Aduceti constienta in viata voastra!

Discipolul lui, Ananda, asculta cum oamenii ii prezentau fiecare problema lui, boala lui, si era nedumerit ca reteta era mereu aceeasi. De aceea l-a intrebat: Ce e cu tine? Ei vin cu boli diferite - unul e bolnav de lacomie, altul e bolnav de sex, si tot asa - dar tu le prescrii tuturor aceeasi reteta! Iar Buddha a spus: Bolile lor sunt diferite, intocmai ca visele lor.
Daca doua sute de persoane dorm, ele au doua sute de vise. Dar daca fiecare vine si ma intreaba cum sa scape de visul sau, medicamentul este acelasi: Trezeste-te! N-am sa dau fiecaruia alt medicament, reteta o sa fie aceeasi. Medicamentul poate fi numit constientizare sau atentie concentrata sau luare aminte sau meditatie - exista diverse nume pentru acelasi medicament.