Puterea vorbelor

Într-o zi de vară, un grup de broscuţe se plimbau vesele printr-o pădure şi la un moment dat, două dintre ele au căzut într-o groapă foarte adâncă. Toate celelalte broscuţe s-au strâns în jurul gropii şi priveau cu mirare la adâncimea acesteia. Erau convinse că cele două broscuţe nu aveau nici cea mai mică şansă să iasă de acolo.

Sunteţi ca şi moarte, nici nu are rost să vă chinuiţi, este prea adâncă groapa, opriţi-vă că săriţi deageaba…erau comentariile ce veneau din partea grupului. Cele două broscuţe încercau să sară din răsputeri până când, în cele din urmă, una dintre broscuţe a dat crezare vorbelor şi a renunţat, căzând jos de oboseală şi murind.

Cealaltă broscuţă însă, a continuat să sară cât de tare o ţineau picioruşele. Cele de pe margine strigau la ea să se oprească, să-şi curme suferinţa, mai bine să moară. Ea, dimpotrivă, sărea tot mai sus şi tot mai tare şi… iată-o că a reuşit!

Broscuţele de pe marginea gropii se uitau la ea cu mirare şi au întrebat-o fără nici o ezitare: “Nu ne-ai auzit? Noi tot ţi-am spus să renunţi dar tu în schimb ai tot continuat! Cum ai reuşi să ieşi din groapa aceasta atât de mare?”

Bineînţeles, precum ştiţi şi voi deja, broscuţa era surdă. În tot acest timp ea a crezut că prietenele ei o încurajau.

Acesta povestire ne poate învăţa două lecţii:

- o vorbă de încurajare pentru cineva care este la pământ poate să îl ajute să se ridice şi să o scoată la capăt, să răzbească în cele din urmă chiar dacă pare că nu mai are nici o şansă.

- o vorbă distructivă pentru cineva care este la pământ poate fi doar acel lucru de care mai are nevoie pentru a “muri”, o lovitura de graţie care i-ar grăbi sfârşitul.

Puterea vorbelor… câteodată este atât de greu de înţeles cum o vorbă încurajătoare poate să meargă chiar aşa de departe. Oricine poate spune vorbe ce tind să “jefuiască” pe altcineva de spiritul de a continua în momente dificile. Fii atent la ceea ce vorbeşti, oferă-le celorlalţi ce traversează calea ta numai vorbe de bine!